Weekend plin de filme siropoase..că de decât să mă apuc de o carte pe care o termin în 2 luni mai bine un film..doar că de data asta au fost două filme, unul Letters to Juliet si Leap Year, care fără să-mi fi imaginat merg exact pe același subiect...finding the one across the Atlantic, protagonistele, ladies în toată puterea cuvântului își găsesc alesul în Europa..și nu în America, cât o fi ea de mare...
În fine ideea că, fără doar și poate, you are the one există doar în filme, romane, reclame etc, doar așa ca să mai avem și noi în ce ne scălda ochii. Adevar general valabil....în limbajul nostru curent nu are ce căuta you are the one, pur și simplu nu există, cu toate astea, toate simțurile îl cer imperativ pe acel the one din ecrane, romane, doar așa ca să stăm noi liniștite că undeva există acel the one, că poate îl întâlnești în drum spre stație, în troleu, la shopping, sau în cine știe ce cafenea din cluj, așa dintr-o dată, fără să te gândești că l-ai putea întâlni, și totuși vezi că nu se poate, că nu există, te uiți la filme, poate apare, cu siguranță e pe undeva...dar nu este, și dacă tot medităm asupra întâlnirii cu the one, să medităm și asupra vieții fără the one..poți să rămâi la fel de sexy, fără regrete, mai deșteaptă fără îndoială, maturizată fără pretenția ca un bărbat să-ți ofere anumite lucruri, cu atât mai mult un adăpost, cred că e cel mai cumplit lucru și încă unul din motivele forte pentru care căsătoria e mai la modă ca niciodată, adică o recunoaștere a faptului că nici cum nu te poți descurca singură în viață, și odată cu asta all your existential worries will end..eventually.
Deci tema preferată a filmelor din 2010 pare să fie I found the One...and it was not a big deal...just cross the ocean and there he is, but if your heart hits an iceberg, buy a two-way ticket...order now!
No comments:
Post a Comment