Ca să rămân în tema copilăriei, am citit romanul din 1987 al lui Ian McEwan, The Child in Time, care mi s-a părut la fel de fain precum tot ce am citit până acum de Ian McEwan.
The Child in Time este un roman tipic celor scrise de autor până în prezent, adică un roman în care destinul unui personaj este schimbat radical de către un eveniment exterior, complet independent de voința lui. În cazul acestui roman, Stephen Lewis, un autor de cărți pentru cei mici, rămâne fără fiica de trei ani care este răpită/furată într-un supermarket, într-un moment de neatenție. Întreaga structură narativă se sprijină pe acest unic eveniment care tulbură ordinea și rutina zilnică a celor doi soți, Stephen și Julie.
Firește nu este o poveste care explorează prea mult drama celor doi soți, de altfel Julie nici nu se explică prea mult atunci când decide să plece, iar Stephen nu pare nici el prea convingător atunci când relația lor pare să se ducă de râpă. Căutarea fiicei pierdute nu devine laitmotivul romanului, dimpotrivă, devine un punct de plecare pentru aspecte mai profunde.
Romanul este o metaforă a timpului, și a felului cum trăim diferite momente ale vieții în timp. Copilăria este un asftel de moment, peste care trecem adesea fără să ne întoarcem capul, adolescența fiind perioada marilor drame, de obicei. Cu toate acestea, copilăria trăiește în timp, cu atât mai mult cu cât există anumite reprimări din copilărie, reprimări care vor ieși cu siguranța la suprafața odată ajuns la maturitate.
Deci ce fac cei doi soți odată cu rătăcirea fiicei? Julie se mută într-o cabană, la țară, iar Stephen rămâne în apartament, legat de memoria fiicei, dar își face și noi prieteni, printre care Charles, care devine cu atât mai important în roman, cu cât devine mai interesat în cărțile pentru copii ale lui Stephen.
Între timp, cei doi soți nu găsesc nicun pic de alinare unul în celălalt, și fiecare încearcă pe cont propriu să depășească pierderea. Stephen scrie dar începe și să cumpere jucării pentru fiica lui, având viziuni cu ea peste tot. Despre Julie, nu se știe decât că încearcă să se regăsească în singurătate sau prin muzică, dar oricum departe de Stephen. Cu toate acestea, pierderea copilului este conștientizată la maxim și fiecare dintre personaje trăiește zi de zi cu ea.
Personajul lui Charles reprezintă idealizarea absolută a copilăriei. Charles se retrage din viața publică, la țară unde decide să trăiască copilăria pe care nu a avut-o niciodată. Un adevăr care mă face să mă gândesc tot timpul cum de fapt toți copii sunt pregătiți (încă înainte să poate vorbi) pentru o carieră sau alta. Charles este un astfel de adult, maturizat timpuriu, care decide să-și abandoneze viața de adult pentru a deveni din nou un copil. Firește, noțiunea de copilărie pe care și-a imaginat-o Charles este cu totul diferită de ceea ce experimentezi cu adevărat în acea perioadă a vieții, și în final Charles este distrus de propria concepție.
Cum se termină totul? cu un alt copil evident, un final destul de surprinzător ce sugerează că totul începe sau se termină cu o acceptare a faptului că orice împăcarea este posibilă abia după ce reușești să depășești criza.
The Child in Time este un roman tipic celor scrise de autor până în prezent, adică un roman în care destinul unui personaj este schimbat radical de către un eveniment exterior, complet independent de voința lui. În cazul acestui roman, Stephen Lewis, un autor de cărți pentru cei mici, rămâne fără fiica de trei ani care este răpită/furată într-un supermarket, într-un moment de neatenție. Întreaga structură narativă se sprijină pe acest unic eveniment care tulbură ordinea și rutina zilnică a celor doi soți, Stephen și Julie.
Firește nu este o poveste care explorează prea mult drama celor doi soți, de altfel Julie nici nu se explică prea mult atunci când decide să plece, iar Stephen nu pare nici el prea convingător atunci când relația lor pare să se ducă de râpă. Căutarea fiicei pierdute nu devine laitmotivul romanului, dimpotrivă, devine un punct de plecare pentru aspecte mai profunde.
Romanul este o metaforă a timpului, și a felului cum trăim diferite momente ale vieții în timp. Copilăria este un asftel de moment, peste care trecem adesea fără să ne întoarcem capul, adolescența fiind perioada marilor drame, de obicei. Cu toate acestea, copilăria trăiește în timp, cu atât mai mult cu cât există anumite reprimări din copilărie, reprimări care vor ieși cu siguranța la suprafața odată ajuns la maturitate.
Deci ce fac cei doi soți odată cu rătăcirea fiicei? Julie se mută într-o cabană, la țară, iar Stephen rămâne în apartament, legat de memoria fiicei, dar își face și noi prieteni, printre care Charles, care devine cu atât mai important în roman, cu cât devine mai interesat în cărțile pentru copii ale lui Stephen.
Între timp, cei doi soți nu găsesc nicun pic de alinare unul în celălalt, și fiecare încearcă pe cont propriu să depășească pierderea. Stephen scrie dar începe și să cumpere jucării pentru fiica lui, având viziuni cu ea peste tot. Despre Julie, nu se știe decât că încearcă să se regăsească în singurătate sau prin muzică, dar oricum departe de Stephen. Cu toate acestea, pierderea copilului este conștientizată la maxim și fiecare dintre personaje trăiește zi de zi cu ea.
Personajul lui Charles reprezintă idealizarea absolută a copilăriei. Charles se retrage din viața publică, la țară unde decide să trăiască copilăria pe care nu a avut-o niciodată. Un adevăr care mă face să mă gândesc tot timpul cum de fapt toți copii sunt pregătiți (încă înainte să poate vorbi) pentru o carieră sau alta. Charles este un astfel de adult, maturizat timpuriu, care decide să-și abandoneze viața de adult pentru a deveni din nou un copil. Firește, noțiunea de copilărie pe care și-a imaginat-o Charles este cu totul diferită de ceea ce experimentezi cu adevărat în acea perioadă a vieții, și în final Charles este distrus de propria concepție.
Cum se termină totul? cu un alt copil evident, un final destul de surprinzător ce sugerează că totul începe sau se termină cu o acceptare a faptului că orice împăcarea este posibilă abia după ce reușești să depășești criza.
No comments:
Post a Comment