Friday, July 31, 2009
Drumul spre casă, Rose Tremain
Moșul mi-a adus Drumul spre casă (Rose Tremain) în Paris, într-un oraș străin care mi-a tras mereu cu ochiul…Moșul îmi aduce cartea tocmai pe când mă familiarizam cu stațiile de metrou, cu RER…și cu Bonjour/Bonsoir. Cum mă simțeam deja mult prea bine, departe de mine gândul întoarcerii în patria mamă, l-am pus deoparte..ca doar mai e până acasă.Dar i-a venit vremea…odată cu vremea plecării mele din Paris..și ca să șterg orice urmă de nostalgie, l-am lăsat pe luna martie.Rose Tremain ni-l prezintă pe Lev, un muncitor imigrant sosit ( de unde altundeva decât din Europa de Est) la Londra. Emigrantul se stabilește într-o lume nouă ( nu America..hi..hi), și vrea să-și găsească drumul într-un oraș străin. Cred că poate fi romanul oricui care a petrecut ceva vreme pe alte tărâmuri. Este imposibil să nu fii captivat de empatia cu imigrantul venit din Estul Europei.Lev se descurcă totuși binișor, ajutat puțin de alți exilați, care la rândul lor probabil se regăseau în pățaniile lui Lev. Cel mai interesant este că Lev a sosit în Londra cu un scop, acela al tuturor imigranților, și a plecat înapoi cu ambiții serioase. Astfel pe parcursul romanuluiu nimic nu dă de înțeles că Lev ar vrea să se stabilească acolo, poate doar atunci când se vedea cu Sophie, o londoneză, care lucrează cu el în restaurant. Tot timpul, ( aprx un an și jumătate) cât l-a petrecut în Londra, Lev de fapt, era doar pe jumătate prezent în noul mediu. Lectura este de cele mai multe ori pe două planuri, ambele nu foarte depărtate ca durată de timp, dar în locații diferite, Londra și Auror, satul din care vine Lev.Destinul lui în Londra este complet dependent de viața lui în Auror. Pe planul relației cu Sophie, apare tot timpul soția moartă și fiica care trăiește cu bunica. Nici nu face eforturi deosebite pentru a se detașa de trecut, sau pentru a o lua de la zero în Londra, deși se pare că în final are destule șanse de reușită. Oricine citește romanul își poate imagina aproximativ temerile, angoasele imigrantului care se ciocnesc la un moment dat de prejudecățile londonezilor referitor la imigranți.La un moment dat am crezut că orice aspirație de-a lui Lev se va lovi de una din aceste prejudecăți, dar se pare că până la urmă motivația sa de a se reîntoarce în Auror a fost de altă natură. Totuși el nu se întoarce în Auror doar ca să pună în practică stilul de viață capitalist. Nu ar mai fi plecat din Londra, dacă ar fi vrut să-și modeleze viața în Auror după chipul și asemănarea celei din Anglia. Se poate ca imigrantul să fi înțeles că ceva lipsește Vestului capitalist, dincolo de toate posibilitățile pe care le afișează ispititor…sau le afișa înainte de criză….știrile alarmante despre șomaj în Franța sunt foarte descurajatoare…asta nu înseamnă că poza din peisajul autohton este mai încurajatoare…
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment