Se pare că Sex and the City a fost un succes, deşi a reluat nişte prejudecăţi vechi de când e lumea, totuşi nişte prejudecăţi la care am râs de numa, poate de noi însene? Am avut acelaşi feeling când am văzut Despre bărbaţi şi nu numai sau He is just not that into you.
M-am re-familiarizat cu o mulţime de prejudecăţi, nu despre bărbaţi (aşa cum se pretinde titlul tradus al filmului), ci din nou despre noi.
Una dintre ele, cu care începe şi filmul, m-a marcat cel mai tare: adică chiar o mămică îi vinde gogoşi fetei spunându-i că băieţii care o plac se vor purta ca nişte assholes tocmai pentru că o plac.
Următoarea gogoaşă..cică facem o dramă din orice şi disecăm orice chestie care ni se întâmplă, acordăm prea mare atenţie tuturor gesturilor, voite sau nu, şi le interpretăm în felul nostru, dramatic fireşte. De ce o prejudecată? Nu mă îndoiesc că se practică în viaţa curentă multe scene de telenovelă, dar trebuie să recunoaştem că nici masculinitatea nu mai oferă nimic ieşit din comun, “eroic” ( a nu se înţelege din asta că vreau ca cineva să se lupte cu săbii şi alte cele pt mine sau că vreau luna de pe cer), aşa că dacă masculinitatea de două parale condamnă dramele de trei parale, ei bine după un rapid calcul matematic, prefer dramele inspirate.
Apropo de calcul matematic, mă mir că nimic legat de femeile iubesc banii nu a intrat în drama relaţiilor. Mă mir, pentru că era o temă frecventă în Sex and the City, şi ştiu că acesta este şi pretextul pentru care mulţi nu intră în relaţii, pretext care miroase la fel ca cel referitor la te ignoră pentru că te place.
Nimic mai adevărat, just kidding, so if he does not give in, just give up and do not play the victim. Deci un film care-ţi spune ce ştiai deja, oare chiar vroiam să auzim toate astea? Câte femei din lume, au stat în dilemă când era vorba să spargă gheaţa?, fireşte că mai cântărim şi noi faptele, sau vorba lor, le disecăm.
Pe scurt, filmul afişează nişte femei victime, mai mult sau mai puţin, şi nişte bărbaţi care vor să pară mai complicaţi decât sunt de fapt. Pentru că asta e problema mea, de ce noi suntem privite doar în contextul prejudecăţilor vehiculate de filme, media, şmechere şi piţipoance care nu au nimic de făcut decât să genereze astfel de repere false.
În fine, tot ideea este că filmul e destul de lung pentru a convinge că dating is lethally depressing, sau, ca să nu termin blogul ăsta fără să mai adaug un loc comun, e greu cu iubire, dar mai rău e fără.
Fără ezitare aş fi numit filmul-cartea, Love for dummies, din seria cu acelaşi nume, dar amuzant oricum pentru că încearcă să ne facă să le credem totuşi, şi ceea ce mi se pare şi mai amuzant este că din toate astea bărbaţii vor să iasă foarte misterioşi, complicaţi, de neînţeles, cunoscători, cu o intuiţie de-a dreptul de invidiat, ş.a, hai să fim serioşi, şi Romeo stă mereu în umbra Julietei!
Deci, se pare că trebuie să depunem eforturi serioase pentru a ne spăla imaginea, atât la nivel personal, cât şi la nivel de saving face. Aşa că în mahalaua de azi, unele relaţii nu mai au loc decât la periferie, adică tocmai astea care mizează pe second hand love style.
No comments:
Post a Comment