First Love, Last Rites

Inevitabil cărţile lui Ian McEwan pun pe fugă amintirile, uitarea, şi îmi dau bătăi de cap de fiecare dată când încerc să scormonesc printre rânduri.
First Love, Last Rites nu este un roman, ci o colecţie de povestiri scurte, dar aproape toate au în comun o singură temă, iniţierea, exemplificată în situaţii care te trimit direct la colţul străzii. De data asta în majoritatea povestirilor e vorba de iniţiere sexuală precoce.
Ian McEwan îşi alege de obicei personaje tinere, fie copii, fie adolescenţi probabil din două motive : pt că sunt atât de aproape de copilărie şi pt că sunt în mod constant iritaţi, confuzi şi neiniţiaţi. Adolescenţii sunt personajele cele mai potrivite pentru nişte poveşti care se vor bizare. Mă întreb ce ştiu adolescenţii despre iniţiere, şi dacă Ian McEwan poate justifica alegerea făcută, ei nu sunt auto-reflexivi, şi atunci ce valoare mai are iniţierea, dacă nu e urmată de auto-reflexie.
Poveştile sunt tradiţionale ca tehnică narativă, dar subiectul lor reflectă o banalitate cu totul ieşită din comun, o banalitate care îşi reclamă sensul din ceea ce învaţă personajele dintr-o situaţie.
Astfel, First Love, Last Rites începe cu o scenă idilică între doi adolescenţi, care par trecuţi de prima iniţiere sexuală. Sissil şi iubitul ei par să nu mai aibă nevoie de nimic altceva decât de o saltea pe care o aşează mereu în aceeaşi poziţie, sexul devine pentru ei un act ritualic, şi presupune de fiecare dată aceleaşi etape, în aceeaşi ordine, fără să se omită ceva pentru că atunci nu ar mai fi cum ar fi de obicei.
Citind, am avut impresia că viaţa lor era organizată în jurul acestui ritual, restul lucrurilor par să fie în plus, inclusiv fratele lui Sissil pare în plus de fiecare dată când se află în preajmă, mizeria din camera celor doi ia proporţii, niciunul nu pare să aibă vreun rost. Dar totuşi ceva întrerupe existenţa idilică: un şobolan care începe să deranjeze fiecare moment de intimitate, fiecare mişcare a celor doi. Şi asta nu e tot, cei doi nu mai pot comunica sub nicio formă, nici sexual, nici la propriu.
Fireşte, în stilul celorlalte povestiri din colecţie, totul se termină cu un orgasm simbolic: uciderea şobolanului gestant. Dacă ar fi să mă întreb care-i rostul şobolanului în viaţa intimă a celor doi, mi se pare imposibil să nu-mi imaginez tot felul de scenarii groteşti. Aşa că încerc mai bine să-mi imaginez ce au putut să înveţe cei doi din uciderea şobolanului gestant. Cert este că întâmplarea le-a redat pofta de viaţă, sex şi comunicare. Cu siguranţă este vorba de vreo iniţiere, dar nu-mi dau seama în ce…poate în faptul că pasiunea nu are nimic în comun cu reasoning, sau că iubirea nu răspunde întotdeauna întrebărilor pe care le au amorezaţii sau cititorii. Sau poate cei doi au învăţat pur şi simplu că orice câştig implică şi o pierdere de vreun fel, sau că în viaţă, mereu trebuie să sacrifici ceva pentru altceva…fireşte e valabil doar pentru prima iubire.