Miercuri seara m-am dus și eu la pomul lăudat, la filmul care se anunța cea mai bună comedie românească din 2011, în contextul în care nu cred că mai sunt și altele.
Ursul (Dan Chișu)-un road-movie plasat pe la începutul anilor 90, în care un director de circ încearcă să salveze situația economică a circului prin vânzarea singurului urs unui vânzător german. Tranzacție eșuată pentru că angajații circului erau mai legați de urs decât de salariile promise în urma afacerii.
Legat de scenariu, îmi pare rău să spun, dar deja m-am cam săturat să văd în toate filmele românești aceleași miștocăreli legate de felul cum se raportează românii la politică, m-am săturat să văd că în toate filmele românești trebuie neapărat să apară un șef, m-am săturat să mi se amintească că nu putem organiza nimic în comun (anul trecut m-am trezit singura care făcea grevă într-o școală de stat!), nici măcar căutarea ursului.
Nu există niciun personaj principal în acest film, de altfel niciun personaj nu este conturat în vreun fel, actorii jucând în general prost. Despre umor, nu pot să comentez nimic. Pur și simplu nu am râs deloc, și eventualele scene de umor, le-am văzut deja și în alte filme. La toate astea se mai adaugă și ploaia care nu a ocolit Clujul în acea seară, scena plecării în grabă imediat după film, mi s-a părut mult mai comică decât filmul.
No comments:
Post a Comment