Nu pot să cred că pelicula Principii de viață, în regia lui Constantin Popoescu, se află în acest moment pe primul loc in topul preferințelor publicului de la TIFF. Am văzut filmul, dar totuși să nu exagerăm, filmul are mai multe minusuri decât plusuri.
Sigur povestea, care se desfășoară pe parcursul unei zile, poate părea captivantă la început, când totul începe confuz și aștepți să te lămurească în curând scenariul. Acest lucru nu se întâmplă, și dacă nu ești foarte atent, riști să pierzi firul poveștii la un moment dat. Faptul că povestea nu e închegată destul de bine este un mare minus pentru film.
În rest, Vlad Ivanon, trage în spate un film despre un bărbat la 41 de ani, care pare, cel puțin inițial, împlinit pe toate planurile, urmând ca filmul să demonstreze exact contrariul.
Așa cum spunea Constantin Popescu imediat după film, pelicula este de fapt povestea unui eșec, a unui bărbat care dă greș în tot ceea ce face. Repet este vorba de un bărbat care tocmai își construiește o vilă, este la a doua căsătorie, al doilea copil, toate acestea fiind indicii că vrea cu tot dinadinsul să o ia de la zero. Reușește? În primul rând petrece mai mult timp cu fosta soție decât cu actuala, nici cu actuala nu pare deloc să aibă o relație prea fericită, și întreaga zi se învârte printre nimcuri.
Principiile de viață ale lui Velicanu sunt total contrare cu realitatea pe care o trăiește: divorțat, re-căsătorit, încearcă să mențină o relație acceptabilă cu fiul său adolescent, cu fosta soție, dar și actuala soție care afișează figura veșnicei nemulțumite, să nu mai povestim de fiul cel mic, care plânge constant în brațele lui.
Criza de la sfârșit nu face decât să mai salveze starea de conformitate a lucrurilor care sunt acceptate tacit așa cum sunt și să-i redea lui Velicanu, într-o foarte mică măsură, respectul pierdut în fața tuturor.
Deși nu oferă nicio noutate, totuși e singurul film românesc care concureză pentru premiul TIFF 2011, neavând evident nicio șansă reală de reușită.
Filmul ar putea fi al treilea din trilogia Marți după Crăciun și Boogie, ele urmînd exact aceiași ratare a bărbatului aflat în jurul vârstei de 40 de ani. Întrebarea mea este: de ce trebuie să-ți formulezi niște principii după care să trăiești ani buni, pentru ca apoi să realizezi că acele principii ți-au făcut viața o rutină mult prea obositoare?
Propun un alt titlu mai potrivit pentru film: O zi din viața lui Velicanu
No comments:
Post a Comment