Săptămâna asta se poartă TIFF la Cluj și targetul meu pentru ediția 10 este de 1 film/zi, plus scurtmetraje, așa că să începem cu deschiderea, la care a plouat nu doar cu personalități, invitați etc, ci și cu o superbă reprezentaţie a trupei de teatru stradal Quidams, și cu o comedie foarte faină.
Nu i-am văzut la Campionatului Mondial din Franța din 1998, nici la cele europene, în schimb i-am văzut în Piața Unirii din Cluj-Napoca pe cei din trupa Quidams.
„Visul lui Herbert” a fost unul dintre momentele care m-a făcut să cred că niște actori îmbrăcați în costume cu heliu, prevăzute cu LED-uri, urcați pe niște catarige de 2 metri, dansând în jurul unei luni, te pot face să te desprinzi pentru câteva momente de scaunul în care ședeai și să-ți iei zborul împreună cu luna pe care au înălțat-o la final.
„Potiche” e scris si regizat de Francois Ozon, filmul fiind o adaptare a piesei de teatru scrisă de Piere Barillet și jean-Pierre Gredy. Piesa a fost scrisă la începuturile mișcării feministe în Franța, și la prima vedere avem de-a face cu o soție care scrie versuri stupide și e pe post de decor, o soție care se transformă într-o soție la putere, primar, chiar, în final. Firește, e o exagerare, și întreaga punere în scenă a candidaturii politice e de o superficialitate fără margini, lâsându-ne să ne bucurăm în sfârșit de o comedie simplă și drăguță.
Noutate
TIFF-ul se mută și în cartierul meu! Singurele mele amintiri cu cinema în cartier sunt de la fostul cinema Dacia, unde m-a dus mama la trei ani prima dată, rula filmul „Chirița la Iași”. Firește tentativa mamei a fost un eșec, coana Chirița nu a reușit să mă țină pe scaun suficient de mult...dar TIFF-ul reușește în fiecare an.
Hei, inveti la Cluj?
ReplyDelete