Loverboy...

Despre Loverboy știam doar că a fost nominalizat la Cannes la secțiunea Un certain regard și că Mitulescu a păstrat aceeași disribuție ca și în Eu când vreau să fluier, fluier. De ce oare? După cum spune Ada Condeescu, ca să se păstreze chimia între cele două personaje principale, un fel de continuare a unei povești neîncepute din filmul precedent.

Cine este Loveboy-ul? Un seducător de la țărmul mării care seduce fete pentru ca ulterior să le vândă traficanților de carne vie. Având în vedere că mediul și familia le oferă prea puține șanse tinerelor din acea regiune, seducerea fetelor nu pare deloc complicată, și la un moment dat, se sugerează faptul că fetele au posibilitatea de a alege ce vor să facă. Problema apare atunci când impenetrabilul Loverboy chiar se îndrăgostește de una din victimele sale.

Loverboy rămâne un personaj ascuns în spatele ochelarilor de soare, nu simte absolut nimic, deși există intenția din partea regizorului de a umaniza puțin personajul prin prezența unui bunic de care ar trebui să aibă grijă din când în când. În afară de acel bunic, Loverboy, care e lipsit de orice emoție, trebuie să ducă în spate un film, și acest lucru nu-i reușește foarte bine. În schimb, Ana Condeescu, are o prezență scenică foarte reușită, deși rolul ei nu o prea ajută foarte mult în acest sens.

Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost felul cum a fost surpinsă atmosfera de vară de la malul mării, energia sălbatică a adolescenților și felul cum se îmbină căldura cu entuziasmul tinerilor care populau zona. Distracția la malul mării pare foarte inocentă și cel mai greu este să motivezi alegerile făcute de personaje.

Tot filmul îl are în prim plan pe Luca, care nu e capabil să iubească, deși se învârte printre fete și știe exact cum să se poarte cu ele. În mod firec prima întrebare este în ce măsură poate să te schimbe iubirea atâta timp cât nu te raportezi la nicio valoare, atâta timp cât întreaga viață e trăită în grabă, într-un ritm care nu-ți permite să te atașezi emoțional de nimeni. Filmul pune problema în felul următor: cum poți să duci o viață normală atunci când mediul în care ai crescut și în care trăiești nu-ți oferă nimic și nu te învață nimic?

Filmul te provoacă să te gândești la felul cum poți să-ți depășești limitele prin iubire. Cel puțin asta i se întâmplă lui Luca, el are ocazia să-și depășească limitele prin relația cu Veli, dar nu face față provocării, deci renunță și își joacă rolul de Loverboy până la capăt transformând-o pe Veli în ceea ce prevăzuse inițial, păstrându-se pe sine la loc sigur, așteptând o nouă ocazie care să-i ridice nivelul adrenalinei. Până la urmă despre asta e vorba: e prea periculos să te știi în siguranță într-o lume care-i lasă pe adolescenți să decidă pe cont propriu ce e mai bine pentru ei.