După zece ani

După weekend-ul acesta, în care “m-am cufundat puțin în butoiul cu melancolie”, m-am trezit brusc cu impresia, tot mai acută, că asemeni lui Victor, din In iad toate becurile sunt arse, îmi supraviețuiesc propriei adolescențe. Retrospectiva ei nu e neapărat ceva de invidiat, și probabil cel mai enervant lucru acum este faptul că nu doar prezentul  se desfășoară din inerție, ci și acei ani. Mai poți da vina pe imaturitate atunci, sau pe maturitate excesivă-mă întreb destul de des în ultima vreme de ce îmi doream să intru așa de repede în viața adulților- probabil așa mi-a încolțit în minte idea textelor Când voi crește mare vreau să mă fac copil- ceea ce s-a și întâmplat în mare parte.  Tocmai am realizat în acest weekend că oamenii pot întineri în 10 ani câți alții în 20, că cel mai des adolescența și tinerețea se pot suprapune și că orice idee preconcepută poate fi ușor răsturnată. Cu toate acestea, unele lucruri nu se schimbă niciodată, lucru pe care l-am surprins în unele fotografii de altfel. Am observant o chestie- tot ceea ce îmi propusesem acum vreo 10 ani am realizat-adică m-am încadrat perfect într-un pattern și pe alocuri am dat-o în bară de multe ori-din cauza pattern-ului evident.

Cât de greu poate fi? Intimacy by Hanif Kureishi

Am citit recent o carte destul de controversată până la urmă-Intimacy/Hanif Kureishi- o carte despre ceea ce se se întâmplă, cel puțin teoretic, în mintea unui bărbat care se decide să-și părăsească cei doi copii + concubina.

Nu știu dacă e neapărat o temă recurentă în literatură sau dacă i s-a acordat o oarecare importanță până la acest roman-cert este că în mare ceea ce am citit eu până în prezent, evocă de regulă perspectiva feminină, melodramatică, cel mai frecvent, asupra unei despărțiri, fie ea de orice natură.  E aproape dovedit că dacă nu lași nimic în urmă, în trecut, e foarte greu să faci loc noului. Mulți consideră că a merge înainte este oarecum o infidelitate în sine-față de alții, față de trecut, față de vechiul tău sine.  

În acest sens Kureishi crede că cel puțin fiecare zi ar trebui să conțină astfel de infidelități deoarece ar fi un act ce ar garanta o speranță de viitor – o declarație a faptului că lucrurile nu pot fi numai diferite, ci și mult mai bune.  Evident ceea ce am spus mai sus mă face să mă gândesc inevitabil la cei pe care i-am văzut oarecum depresivi în cea mai mare parte a timpului, firește e lucrul pe care reușim să-l ascundem cel mai bine cred, mai ales atunci când acceptăm această condiție a existenței ca pe ceva extrem de firesc- se întâmplă atunci când insiști ca un lucru să nu se schimbe extrem de mult, sau când e aproape imposibil să te desprinzi de ceva ce nu mai face de mult timp parte din viața ta. Cam acestea sunt sentimentele pe care Kureishi reușește să le expună destul de sincer- în fond, chiar dacă probabil nu e neapărat în trend cu tendințele literare, pentru mine, a scrie înseamnă a reuși să fii sincer- se întâmplă destul de rar- cred că este minunat atunci când reușești să înțelegi sinceritatea cuiva.

So…is this all you get? Is this the most there could be? –cred că m-am gândit foarte mult la aceste întrebări-nu cred că romanul se vrea a fi neapărat  introspecția unui bărbat, ci și o cugetare asupra acestor întrebări. Adică, cât de mult vrem de fapt de la o relație? În ce vrem să se transforme o relație? În ce nu vrem să se transforme? De ce se ajungem inevitabil în acel punct în care fie rămâi forțat de circumstanțe, context și comoditate, fie ieși-deoarece calitatea iubirii nu poate fi neapărat măsurată cantitativ-în durată-

Suntem susceptibili iluziei- aceasta e oarecum o certitudine- personal am trait din iluzii o mare parte din viață-și nu mă îndoiesc că iluziile reprezintă niște credințe oarecum înnăscute.

Una dintre ideile lui Kureishi este că minciuna ne protejează până la urmă, că a minți este aproape un act de bunătate, că o lume fără minciună este ceva imposibil, chiar și în condițiile în care minciuna hrănește și mai intens sentimentul de singurătate.  Este un paradox cu siguranță, o idee controversată, ca și cartea în sine….so this is it-a book about the whole business of people trying to live together.