Am auzit din ce în ce mai des în ultimul timp
afirmația Nu este necesar să învăț asta,
la ce mă ajută pe mine asta în viață? Am auzit-o începând de la cei mici,
la adolescenți și la tineri adulți care sunt înca pe băncile școlii și am mai
auzit-o și de la cei care intră în categoria părinți. De la adolescenți am auzit-o frecvent sub forma, La ce îmi trebuie mie verbul
în viață?, sau De ce trebuie să învăț eu toate statele și
capitalele lumii? sau chiar Dar de ce
să mă strofoc să învăț istoria românilor când oricum eu nu vreau să rămân aici?
Chiar așa...de ce? Nu știu
poate că e util uneori să mai exersăm memoria sau poate că e bine să știm și
istoria noastră ca să putem avea o opinie despre ceea ce se întâmplă în
prezent. M-aș gândi la o mulțime de răspunsuri pe care să le dau copilului,
nicidecum că programa școlară este peste nivelul vostru sau că este prea
încărcată.
Am auzit-o de la tineri adulți sub forma Dar de ce să învăț să scriu un
raport pentru că deja eu știu ce vreau să fac mai departe, totul e stabilit (de
alții), și nu merită efortul. Oricum examenul se trece cu sau fără raport. Într-adevăr învățământul (de orice nivel) a devenit puțin cam predictibil pentru
majoritatea, de aici și întrebarea De ce
să învăț?
Am auzit-o și de la categoria părinți care nu
văd justificarea în anumite sarcini școlare și drept urmare perpetuează ideea
de inutilitate. Am auzit-o sub forma Nu
cred că au ceva de învățat dintr-un proiect în grup, în afara de abilități
sociale și de colaborare. Evident, avem nevoie și de acestea în viață, nu doar
de cunoștințe acumulate, avem nevoie să știm ca atunci când teacher spune mingle, find a pair, să nu stau țintuit
de scaun și să mă uit într-o direcție opusă.
Ne dorim cu toții învățare
comunicativă, eficientă, vociferăm cu toții schimbarea programelor, ruperea de traditional,
învățare interactivă..etc..termeni pedagogici care au ajuns să fie prost
folosiți și prost înțeleși de către beneficiarii educației.
Din păcate acest sentiment de inutilitate
transmis de către adulți celor mai tineri nu face decât să adâncească și mai
mult problema fundamentală a sistemului educational din România, și anume,
lipsa motivației intrinseci. Lipsa acestei motivații, născute din întrebarea, Dar eu de ce să învăț asta?,
precum și lipsa unui răspuns pertinent din partea unui adult, a generat
educarea unei generații întregi de persoane care nu vor găsi niciodată un sens
al acțiunilor lor sau al alegerilor pe care le vor face, pentru că acestea vor
fi mereu predeterminate de inutilitatea răspunsului.
Ceea ce am vazut de mult timp
încoace și extrem de accentuat anul acesta, lucrând cu toate categoriile de
vârstă, este o generație de adolescenți-tineri adulți plictisiți deja de viață
înainte ca ea să înceapă cu adevărat. Din ce în ce mai rar aud fraze precum Sunt curios/curioasă să știu asta! Asta ar
fi interesant de știut. Oare nu ar
fi bine să se mai educe și acest spirit al cunoașterii, dincolo de pragmatismul
din spatele întrebării Eu de ce să învăț
asta?.
Cred că am învățat să selectez ceea ce vreau
să cunosc mult mai târziu în viață decât la 11-13 ani și consider că selecția
trebuie să aibă o motivare și un background foarte solid și mai mult că nu
putem educa un copil să facă acea selecție înainte de a avea uneltele necesare
să o facă.
No comments:
Post a Comment